La 25 noiembrie marcăm în fiecare an Ziua Internaţională pentru Eliminarea Violenţei împotriva Femeilor, prilej cu care menţionez că ţara noastră continuă să se confrunte cu această gravă problemă, statisticile arătând că la fiecare 30 de secunde o româncă este ţinta violenţei domestice.

Deşi majoritatea românilor cred că violenţa împotriva femeilor este specifică doar zonelor defavorizate din punct de vedere socio-economic, acest fenomen este mult mai răspândit, abuzul neavând legătură directă cu statutul civil, etnia, religia sau trecutul socio-economic.Violenţa fizică nu este singura formă de violenţă la care sunt supuse zilnic femeile din România. Violenţa psihologică, care include violenţa emoţională şi verbală, ameninţări, intimidare, şantaj emoţional, inducerea fricii, presiune continuă, teroare, privare de alimente sau de somn, discreditare în faţa celorlalţi, toate acestea au drept obiectiv scăderea stimei de sine a victimei, în cazuri extreme ducând chiar la suicid.O altă formă de violenţă o reprezintă controlul financiar şi social al victimei. Victimei îi este interzis accesul la resurse financiare şi este izolată faţă de rude şi prieteni.O problemă foarte gravă identificată de sociologi este atitudinea românilor faţă de violenţa domestică. Aproximativ 60% din români tolerează comportamentele violente din familie şi chiar le consideră justificate. Din păcate, un număr îngrijorător de femei abuzate nu depun plângere împotriva agresorului, iar teama şi procesul greoi prin care se obţine un ordin de protecţie sunt doar două motive în acest sens.Un prim pas spre o atitudine normală faţă de femei îl reprezintă schimbarea modului în care societatea se raportează la conflictele din cadrul cuplurilor. Este încă social acceptat ca bărbatul să-şi impună punctul de vedere, chiar dacă acest lucru implică violenţa. Dacă dorim să fim o ţară modernă, parte a Uniunii Europene, trebuie să abandonăm aceste comportamente şi credinţe. Este extrem de important modul în care vom educa noile generaţii, în spiritul unei societăţi moderne în care bărbaţii şi femeile pornesc la drum pe picior de egalitate.Legislaţia în domeniu a fost îmbunătăţită în ultimii ani la iniţiativa PNL, dar mai este nevoie de revizuire. Lipsa adăposturilor pentru femeile abuzate descurajează victimele de la a căuta ajutor, mai ales dacă în familie există şi copii. De asemenea, lipsa posibilităţii de monitorizare a agresorilor a dus la nenumărate tragedii, montarea brăţărilor electronice fiind amânată nejustificat de mult.Este important să ne unim cu totii eforturile pentru a asigura femeilor abuzate o mai bună protecţie, atât prin modificări legislative, cât şi prin pedepse mult mai aspre pentru abuzatori.