Alături de alți 17 deputați și senatori am semnat proiectul de Lege pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.50/2010 privind contractele pentru consumatori. Redăm mai jos expunerea motivelor care au stat la baza acestei inițiative:

Potrivit Raportului Băncii Nationale a României asupra financiare pe anul 2013, creditele cu garantii ipotecare deţin o poziţie majoritară în portofoliul băncilor (67% din totalul creditelor acordate, echivalentul a 147,4 miliarde lei, 1n iunie 2013). În cazul creditelor acordate populatiei, rata de neperformanţă s-a înrăutăţit Ia 9,1 Ia sută 1n iunie 2013 de la 7,25 la sută în decembrie 2011. Mai mult, 70% dintre debitorii neperformanţi având astfel de credite imobiliare se aflau în stare de nerambursare de mai mult de un an sau înregistraseră stări multiple de nerambursare.
În ciuda propunerilor înaintate de reprezentanţii BNR către bănci, în general institutiile de credit apelează la prea puţine măsuri de redresare din paleta pe care o au la dispozitie, în conditiile in care consumatorul, prins în capcana crizei economice, este lipsit de optiuni. Cele două măsuri la care apelează băncile sunt restructurarea/reeşalonarea creditelor şi executarea silită a debitorilor.
Din păcate, ambele eşuează în atingerea unor rezultate mulţumitoare pentru părţile contractului. Astfel, restructurarea/reeşalonarea datoriilor, in condiţiile in care gospodăriile, îndeosebi cele cu venituri reduse, au şanse extrem de mici să îşi îmbunătăţească situaţia financiară, conduce în final atât la acumularea de noi restanţe la debitor cât şi la continuarea contabilizării de credite neperformante în portofoliul băncilor. in cazul executării silite, din cauza mişcărilor de preţuri de pe piaţa imobiliară, valoarea imobilelor nu mai acoperă creditele contractate, aşadar băncile nu îşi recupez:ează sumele acordate, iar debitorii Işi pierd locuinţele ftu-ă a-şi putea achizitiona alta. Repereusiunile sociale derivând din aceste drame familiale sunt printre cele mai profunde.
În actuala situaţie de criză economică şi socială, o posibilitate insuficient exploatată de băncile din kornânia o constituie suportarea pierderilor în egală măsură cu debitorul în privinţa riscului de schimb valutar. Numeroase credite neperformante au fost contractate in perioada de boom economic şi de reguli laxe de finanţare a achiziţionării de locuinţe, perioada 2005-2008, când monedă naţională avea rate de schimb relativ mici în raport cu monedele străine îndeosebi euro, dolar american, franc elveţian iar dobânda la creditele în aceste valute era mai atractivă decât cea a leului românesc. Deşi nici legislaţia internă şi nici cea europeană nu prevăd în mod expres obligaţia creditorilor de a avertiza potenţialii debitori de riscurile majore la care se expun împrumutându-se în alte valute sau de a limita supra-indatorarea clienţilor, considerăm că era benefică o asemenea acţiune măcar şi pentru a autoproteja sistemul bancar de creditele neperformante. •
Gravitatea situaţiei cu care se confruntă atât sectorul bancar cât şi populaţia care a contractat credite imobiliare a determinat ca la nivelul Uniunii Europene să fie elaborat, în prezent în fază finală de dezbatere, un .proiect de modificare a Directivei 2008/48/CE privind contractele de credit pentru consumatori, amendamente care vizează creditele imobiliare contractate în vederea achiziţionării unei locuinţe sau creditele de consum cu garantii imobiliare. Iniţiativa derivă tocmai din necesitatea identificării unei soluţii atât pentru prevenirea situaţiei în care băncile sunt nevoite să inregistreze active neperformante cât şi pentru limitarea riscurilor la care se expun consumatorii la Incheierea contractelor de credit imobiliar. Proiectul de directivă conţine un capitol rezervat creditelor in valută şi prevede pe de o parte posibilitatea recalculării sumelor în altă monedă, cea în care consumatorui obline venituri sau a ţării de rezidenţă, iar pe de altă parte măsuri de reduce.re a riscurilor valutare, impunându-se o limită de 20% asupra variaţiei ratelor de rambursat.
Ţinând cont de dimensiunea problematicii la nivel naţional, de faptul că sistemul de asistenţă socială nu poate face faţă unei astfel de provocări, de faptul că în legislaţie se constată un vid în ceea ce priveşte prevenirea riscurilor valutare, am iniţiat propunerea legislativă de modificare a Ordonanţei de urgenţă nr. 50/2010 privind contractele pentru consumatori, în sensul introducerii unei opţiuni pentru consumatorul care are de achitat un credit în monedă străină de a solicita creditorului recalcularea sumei de rambursat în moneda naţională la cursul de schimb valabil la momentul încheierii contractului.

În acest fel, se evită înrăutăţirea situaţiei activelor bancare pe viitor, oferă posibilitiatea recuperării unei părţi a creditului cu evitarea măsurilor de recuperare de lungă durată şi ineficiente aplicate până în prezent de bănci, totodată oferind debitorului posibilitatea de a-şi păstra imobilul şi de a se achita de datorie.

– Expunere preluată de pe site-ul Camerei Deputaților